FURNAL (nr. 2)

Localitatea: REŞIŢA
Adresa: str. Traian Lalescu nr. 36, în incinta S. C. TMK Reşiţa S. A.
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): CS-II-m-A-10900





Scurtă descriere

MINISTERUL CULTURII sI CULTELOR

 

DIRECTIA PENTRU CULTURÃ, CULTE sI PATRIMONIUL CULTURAL NATIONAL A JUDETULUI CARAs-SEVERIN

 

(m. Of. 448/2003, Ordinul nr. 2682/ 13 iunie 2003 al Ministrului culturii si cultelor)

 

 

 

 

FISA ANALITICÃ

 

de evidentã a monumentelor istorice

 

 

1. Identificare

 

1.1

 

Cod

 

 

1.1.1.

 

Lista 1955

 

-

 

1.1.2.

 

Lista 1991-1992

 

-

 

1.1.3.

 

Lista 2004

 

cod CS-II-m-A-10900[1]

 

1.2.

 

Categorie

 

A

 

1.2.1.

 

Monument

 

Monument

 

1.2.2.

 

Ansamblu

 

-

 

1.2.3.

 

Sit

 

-

 

1.3.

 

Denumirea actualã

 

 

 

Furnal (nr. 2)

 

1.4.

 

Denumirea originarã

 

 

 

[cuptoarele]« Franziskus » si « Josephus ».

 

1.5.

 

Denumiri anterioare

 

- Furnal(e) înalt(e)

 

 

2. LOCALIZARE ADMINISTRATIVÃ/AMPLASAMENT

 

 

2.1.

 

Stat

 

ROMANIA

 

2.2.

 

Judet/ nume/ indicativ/ numãr

 

caraS-Severin 11

 

2.3.

 

Oras; sat – comunã actuale

 

Resita

 

2.4.

 

Cod postal

 

320050

 

2.5.

 

Stradã, numãr actuale

 

 

str.Traian Lalescu nr. 36

 

2.6.

 

Oras; sat – comunã originare/ anterioare

 

Reschitza, Reschitzanabya, Resita Montana

 

2.7.

 

Stradã, numãr anterioare

 

 

str. Regina Maria

 

2.8.

 

Referinte cartografice/ toponimie

 

 

 

Panorama uzinelor, de o frumusete impozanta, se vede mai bine de pe Dealul Crucii, ce are o înaltime de 325 m deasupra marii. În primul plan dela stânga la dreapta ne apare grupul celor doua furnale înalte cu 7 aparate Cowper, 6 cuptoare Martin cu cosurile lor aliniate, având în fata terase pentru depozitarea coxului si silozuri pentru minereuri, iar în spate Turnatoria. În planul al doilea laminoarele, iar în al treilea Fabrica de Locomotive, Forjeria, Fabrica de Masini si, în fine, Fabrica de Poduri. Cosurile Fabricii, 23 de zid si 3 de tabla, ne apar ca niste tigari uriase din care tâsneste încontinuu un fum ce pluteste alene deasupra minunatului oras. (…). Aceste dealuri [Dealul Gol, Budinic, Archita, Triglovet, Berzovita, Rankina – n. DCCPCN] merg mai departe spre vest pâna în Resita Româna, unde se termina cu dealul Crucii, de pe care se poate cuprinde cu vederea, de jurîmprejur, o frumoasa panorama spre Câlnic, Terova, pâna spre Târnova, precum si întreaga Resita” ” / Ion Pasarica, Monografia Uzinelor de Fier si Domeniilor din Resita si frumusetea naturala a împrejurimilor (Editia a 2-a revazuta, cu recenzii si vederi), Bucuresti, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrala, 1935, p. 88-89/

 

2.9.

 

Referinte cadastrale

 

 

fara numar topo

 

2.10.

 

Referinte privitoare la zona de protectie

 

 

 

PUG Resita an 1999, aprobat prin HG17 din 2.02.1999: Studiu de delimitare zona protejata furnal 2 resita, proiect nr. 4436/2004,  ambele proiecte elaboratE de SCP CASE resita

 

2.11.

 

Categoria de arhitecturã

 

 

tehnicA si industriala

 

2.12.

 

Tipul de folosintã sau functiunea

 

furnal ÎNALT

 

 

2.13.

 

Folosinta actualã

 

 

 

furnal  CONSERVAT, FARA PRODUCTIE DIN 1991

 

2.14.

 

Folosinta initialã

 

 

furnaL ÎNALT 700mc

 

2.15.

 

Folosinta anterioarã

 

furnal ÎNALT 700mc

 

2.16.

 

Reglementãrile urbanistice în care se înscrie

 

 

 

PUG Resita an 1999, aprobat prin HG17 din 2.02.1999: Studiu de delimitare zona protejata furnal 2 resita, proiect nr. 4436/2004,  ambele proiecte elaborat de SCP CASE resita

 

 

 

3. STATUT PROPRIETATE

 

 

3.1.

 

Actualul proprietar

 

 

S. C. TMK ResiTa

 

3.2.

 

Proprietar originar

 

 

 

 

Erariul (1771-1854), perioada în care uzinele au apartinut fiscului austriac care îsi exercita conducerea si controlul prin intermediul Directiei miniere banatene cu sediul la Oravita.

 

3.3.

 

Proprietari anteriori

 

 

 

 

 

1. St.E.G. (1855-1920) - consortiul international St.E.G. "K.u.K Oberprivillegierte Staatseisenbahn Gesellschaft", societate privilegiata imperiala si regala a cailor ferate de stat, cu capital francez si austriac care aveau în proprietate în afara uzinelor din Resita si alte domenii si proprietati miniere, metalurgice si feroviare în Banat si Boemia,;

 

2. UDR (1920-1948). În baza Decretului Regal Român nr.2455/8 iunie 1920, patrimoniul St.E.G. de pe teritoriul României este constituit în societatea " Uzinele de Fier si Domeniile Resita". În cadrul acesteia s-a constituit "Directia atelierelor" care detinea:mine (de fier, carbune, cupru), podgorii, drumuri, cariere de calcar, furnale, cocserie, otelarii, laminoare turnatorii forja, fabrica de poduri si constructii metalice ,fabrica de roti montate;

 

3. proprietari din perioada postnationalizare (dupa 1948) subdivizata, la rândul ei în mai multe etape:

 

a. Etapa U.D.R.I.N. (1948-1949) – fost UDR

 

b. Etapa SOVROM (1949-1954) societate e mixte de tip SOVROM – SOVROMETAL

 

c. Etapa "Combinatul Metalurgic Resita", (1954-1962), în care SOVROMMETAL si SOVROMUTILAJPETROLIFER au fost reunite într-o singura entitate administrativa cu denumirea Combinatul Metalurgic Resita din cadrul Ministerului Industriei Grele (ulterior Ministerul Metalurgiei si Constructiilor de Masini);

 

d. Etapa Combinatul Siderurgic (1962-1969)

 

e. CENTRALA  INDUSTRIALA SIDERURGICA RESITA (CISR) -1969- 1990

 

4. Proprietari Perioada postprivatizare

 

a. 16 aprilie 1991:S.C . CSR S.A: societate pe actiuni

 

b. -2000-16-08-2003 - Privatizarea C.S. Resita:. 94,4891 % din actiuni sunt cumparate de Noble Ventures Inc. U.S.A

 

c. 2003  administratie de catre APAPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului)

 

d.  16.01. 2004 (88% din actiini) si pâna în 2005 (99,88 % din actiuni) sunt cumparate de Group SINARA Handel GmbH, parte a grupului rusesc TMK; din august 2006, compania functioneaza sub denumirea de S. C. TMK Resita

 

3.4.

 

Utilizator

 

 

S.C. TMK Resita

 

 

4. DATARE

 

 

4.1.

 

Datare prin perioade/secole

 

 

 

 

4.2.

 

Datare prin intervale de date

 

 

 

Perioade delimitate prin tehnica de constructie si sistemul de prelucrare: 1771-1865 – furnale înalte (de dimensiuni cuprinse între 10 si 15 m); din 1891 – furnale înalte, exploatate cu carbune de lemn si cocs (cuptoare Martin), ulterior încalzire în sistem Cowper; 1923 – modificari si adaugarea unui pod pentru transportul minereului si coxului de la silozuri direct la gura furnalului; procedeul Bessemer a fost utilizat din perioada 1868/69 /cu productie mai mare decât fonta rezultata din furnalele resitene, necesitând si alimentare suplimentara, de la furnalele din Anina; modificari ulterioare, periodice, în functie de tehnologiile nou aparute în domeniu; capacitatea de 700mc se instaleaza în perioada 1961-1962, cu pastrarea buncarelor de sub podul înalt si a unei parti din Hala Theissenelor, de 80Nmc/h; prima sarja la Furnalul nr. 2, de 700mc – 30 ianuarie 1962; îmbunatatiri constructive  fata de Furnalul nr. 1; 1988 (21 ian-32 aug.) – ultima modificare tehnologica – (creuzet si sac de cocs marite, blindaj, instalatie de racire si zidarie refacute, cu înlocuirea caramizii refractare cu blocuri ceramice, înlocuirea aparatului de încarcare, marirea numarului de guri de vânt, dotarea cu instalatii de comanda si programare /automat programabil si calculator de proces/ etc).

 

 

 

4.3.

 

Datare precisã

 

 

Începutul constructiei furnalelor initiale: octombrie1769; terminate în 1771; inaugurate în 3 iulie 1771 si denumite, dupa obiceiul timpul, Franciscus si Josephus

 

4.4.

 

Justificarea datãrii

 

 

 

 

Documente de arhiva; documentul nr. 9724 (pastrat în arhiva Muzeului Banatului Montan Resita), descrie etapele de construire a furnalului originar; rapoartele inspectorilor de zona si ale Directiei/Oficului Montanistic Oravita catre Curtea de la Viena ; descrierea zonei si a furnalelor realizata de Francesco griselini (1775)

 

 

 

5. PERSOANE SI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI

 

 

5.1.

 

Ctitor/ finantator

 

 

 

 

Uzinele din Resita erau proprietate feudala a Curtii Imperiale de la Viena. Constructia a costat 37.800 guldeni

 

5.2.

 

Autor/ mester

 

 

 

 

 

Planurile de constructie au fost elaborate de catre Francisc Müller, consilier la Directia din Oravita si Iosif Redange, maistru minier la Dognecea. Pentru conducerea lucrarilor de dulgherie au fost însarcinati: Peter Korb, maistru dulgher din Oravita, iar pentru cele de zidarie Kleschko Martin din Biserica Alba (Bela Crkva din Banatul sârbesc, Serbia). La 1 noiembrie,  anul 1769 a început, cu ajutorul iobagilor si a muncitorilor adusi de la Oravita , Sasca Montana si Biserica Alba, construirea uzinelor de la Resita

 

5.3.

 

Istoric

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1769-1771 – construirea primelor 2 furnale; primul raport de productie: 9 martie 1772

 

1782 – recladirea unuia

 

1850 - al treilea furnal

 

1893 – demolarea celor trei furnale si construirea a doua noi

 

1910 – al patrulea furnal de constructie americana

 

1926 – reconstructia celui de-al doilea furnal

 

1961 – 1962 – modificare de capacitate la cele doua furnale (la 700mc)

 

1984 – reparatii capitale; 1988 – modernizare

 

1991 – încetarea productiei – furnalul intra în conservare

 

 

 

 

 

6. DESCRIERE

 

 

6.1

 

Zona si asezarea

 

 

 

Resita, centrul  vechi (initial, localitatea Resita Montana); în Raportul camerei aulice din Viena, 8.04.1769: „sa se înfiinteze uzine noi, în apropierea acestora /celor de la Bocsa- n.n./ dar mai înspre deal, lânga Resita-Româna”

 

 

Descriere obiectiv individual

 

 

Obiectiv industrial, capacitatea de 700mc initiata în 1959, la 40m distanta de furnalele de 250mc, cu pastrarea unora dintre componentele utilizate, de-a lungul timpului, pentru întreaga serie de cuptoare înalte

 

 

- Plan

 

 

 

 

- Elevatie

 

 

 

 

- Volumetrie

 

 

 

 

- Fatade

 

 

Nu e cazul

 

 

- Formã învelitoare

 

 

Învelitori pentru componente (beton, metal)

 

 

- Compartimentare interioare

 

 

Cuptor (blindaj); sistem de încarcare si distributie; hala troliilor; hala de turnare; posturi de comanda; pat de turnare, cu jgheaburi de scurgere pentru fonta si zgura

 

 

- Extinderi

 

 

 

 

- Anexe

 

 

16 perechi buncare de depozitare;

 

6.3.

 

Elemente de constructie

 

 

 

6.4.

 

Materiale si tehnici de constructie/ structurã

 

 

Blindaj – constructie sudata, cu elemente si pene de racire interioara;încarcare furnalului - cu skip actionat de troliu; încarcarea materialelor în furnal – distribuitori cu pâlnii, cu actionarea pneumatica a clopotelor (premiera în România)

 

6.5.

 

Materiale de acoperis

 

 

Nu e cazul

 

6.6.

 

Componente artistice

 

 

Nu e cazul

 

6.7.

 

Mobilier

 

 

 

6.8.

 

Inscriptii

 

- arhivele pastreaza inscriptiile de inaugurare /1771:„La ordinul augustei Theresia, sub îngrijirea lui Müler si Redange, s-a ridicat acest furnal”/, pe placi montante la nivelul celor doua furnale initiale, Franciscus si Josephus; se pastreaza, de asemenea, în arhive, placa aniversara la 100 de ani de functionare

 

6.9.

 

 

Încadrare stilisticã

 

 

 

 

Nu e cazul

 

6.10.

 

Patrimoniu mobil

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7. CONSERVARE, RESTAURARE, PREZERVARE

 

 

7.1.

 

Starea generalã de conservare

 

 

 

 

Buna, cu mentiuni privind: degradarea partilor metalice – coroziuni superficiale; disparitia unora dintre componentele ansamblului, prin actiuni antropice (furturi, distrugeri)

 

- monument neglijat de detinator

 

7.2.

 

Lucrãri anterioare de restaurare

 

 

 

 Vezi istoric (modificari tehnologice care au determinat constructia, reconstructia, extinderea capacitatii si modernizarea sistemelor de lucru)

 

7.3.

 

Propuneri restaurare, reabilitare, reconversie

 

 

Conservare furnal in situ, cu posibilitati de amenajare a unui circuit de vizitare

 

 

 

8. DOCUMENTAR/ REFERINTE

 

 

8.1.

 

Bibliografie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gh. Molin, Resita. Monografia orasului uzinelor si domeniilor, Ed. Autorului, Resita, 1926, pp7-14,19-27

 

 

Ion Pasarica, Monografia Uzinelor de Fier si domeniilor din Resita si frumusetea naturala a împrejurimilor, Ed.  II revizuita cu recenzii si vederi, Imprimeria Centrala, Bucuresti, 1935

 

 

* * *  Doua secole de siderurgie la Resita, Resita,  1971

 

 

* * * 200 ani constructii de masini la Resita, Resita, 1971

 

 

Rudolf Gräf, Doua documente referitoare la începturile furnalelor din Resita, în Banatica, VIII, Resita, 1985; pp. 255-258, (anexe cu documentele din limba germana si în traducere înlimba româna: pp.259-264)

 

 

Georg Hromadka, Scurta cronica a Banatului Montan, Oradea-Resita, 1995 (traducere R. Gräf, W. Kremm)

 

 

* * *  225 ani de siderurgie la Resita, 1771-1996, Ed. Timpul, Resita, 1996

 

 

* * *   Calea fierului din Banat, Un proiect de dezvoltare regionala pe baza turismului industrial, Editura Intergraf, Resita, 2000, p. 20-29

 

 

Volker Wollmann, Arheologie industriala, Editura Ulise, Alba Iulia, 2003, pp. 5-170

 

 

Dan Gh. Perianu, Istoria Uzinelor din Resita, 1771 – 1996, Resita, Editura Timpul, 1996

 

 

Dan Gh. Perianu, Personalitati ale culturii tehnice si industriale din Banatul Montan. Dictionar, Resita, Modus P.H., 2005

 

 

Calea fierului în Banat. Un proiect de dezvoltare regionala pe baza turismului industrial, Resita, Editura InterGraf, 2000 (sub egida Fundatiei „Frioiedrich Ebert”)

 

 

Mario Balint si Anca Fara, Resita 230. Drumul fierului – maternitatea metalului românesc (Colectia Globe trotter, coordonata de Mihai Anghel), Radio Timisoara, 2001

 

 

Patrimoniul industrial al Banatului montan. Valoare europeana si potential de integrare, Bucuresti, Universul S.A. 2004 (sub egida Universitatii de Arhitectura si Urbanism ION MINCU, Bucuresti, cu sprijinul Consiliului National al cercetarii din Învatamântul Superior, director proiect: Hanna Derer, texte: Irina Iamandescu si Gabriel Ion Panasiu)

 

 

Valeriu Francisc Fabian, Epopea furnalelor resitene (în curs de editare)

 

 

 

8.2.

 

Dosare si rapoarte, în arhive

 

 

 

 

 

Arhivele UDR, pastrate la Arhivele Statutului-Bucuresti; Arhivele CSR (doc.1004, 1150,1114); documentul nr. 9724 (pastrat în arhiva Muzeului  Banatului Montan Resita)

 

 

8.3.

 

Hãrti, planuri, desene

 

Publicate în bibliografia mentionata

 

8.4.

 

Fotografii

 

Publicate în bibliografia mentionata

 

8.5.

 

Alte informatii

 

 

 

De la diversi participanti la constructia ultimului furnal (1960): tehn. Rudolf Staroscik; maistrul otelar Virag Josef si/sau participanti la retehnologizarea din perioada 1986-87

 

 

 

9. NIVELUL DE INTERES/ CLASARE

 

 

9.1.

 

Grupa valoricã:

 

 

- A

 

 

- B

 

A

 

9.2.

 

Categoria dupã natura obiectivului:

 

 

I

 

 

 

II

 

 

x

 

III

 

 

 

IV

 

 

9.3.

 

Criterii de evaluare globalã

 

 

 

9.4.

 

Data si documentul protectiei

 

 

Legea 5/2000 – Sectiunea a III-a –

 

Legea 422/2001;  Ordinul ministrului Culturii si Cultelor 2314/2004, LMI 2004:

 

9.5.

 

Codul primit prin respectivul act

 

 CS-II-m-A-10900

 

 

10. SISTEMATIZAREA EVIDENTEI

 

 

10.1.

 

Data redactãrii fisei

 

 

 10 martie 2004, actualizare: martie 2007

 

10.2.

 

Institutia în cadrul cãreia s-a redactat fisa

 

DCCPCN Caras-Severin

 

10.3.

 

Autorul fisei si calitatea acestuia

 

 

Balanescu Dana Antoaneta

 

Consilier superior, patrimoniu

 

10.4.

 

Trimiterea la documentatia fotograficã aferentã

 

-

 

10.5.

 

Trimiterea la documentatia desenatã aferentã

 

-

 

10.6.

 

Semnãtura autografã a specialistului care a întocmit fisa

 

 

10.7.

 

Semnãtura si stampila conducãtorului institutiei în cadrul cãreia s-a redactat fisa

 

 

 

 

10.8.

 

Numãrul procesului-verbal de validare în Comisia regionalã a monumentelor istorice

 

Numãrul procesului-verbal de validare în Comisia zonala a monumentelor istorice

 

PV. Nr……….16 martie 2006

 

Reveniri 2007: sedinta din 25.05.07 si sedinta din 12. 06.07 (desfasurata la Resita , cu vizitarea obiectivului) - transmiterea aceleiasi propuneri de nedeclasare

 

 



[1]  Identificare Legea nr. 5/2000, Sectiunea a III-a – zone protejate: I) Arhitectura industriala; amenajari cai de comunicatie, punct  I)2 – Furnal.

 

 



Ultima actualizare: 15.06.2012
» Lista completă